vineri, 4 decembrie 2009

te(a)ma de vineri - increderea

pe e-poezie.net am gasit o discutie foarte interesanta legata de incredere ... cui o acordam si de ce ?

cum as raspunde eu acestei teme ?
daca acorzi incredere cuiva inseamna sa-ti acorzi tie incredere ... daca ti-o inseala, inseamna ca si tu ti-ai inselat-o pe a ta, daca ti-o confirma ... bafta ta
totul tine de inspiratie , acceptare si un pic de noroc ... dar vorba din popor norocul ti-l mai si faci

tu cum raspunzi ?

7 comentarii:

  1. a avea încredere nu te defineţte ca ceva anume, nici măcar ca om. am încredere în casa în care stau, dar nu sînt zid, am încredre în întuneric, dar nu sînt adăpost...e simplu să ai încredrere, iei totul de la zero. apoi aştepţi să se întîmple ceva, orice, în cazurile fericite rămîi pe zero, în cele ne-...mergi spre minus, într-o balanţă de cele mai multe ori calibrată de societate şi de mentalităţile ei. ce te faci dacă nu eşti de acord?...poţi doar să întinzi mîini celor ce cred că ţi-au greşit şi să încerci să le explici că ţie personal nu ţi-au înşelat încrederea. e cazul cînd nevinovaţi sîntem toţi, dar sistemul nu ne lasă.

    RăspundețiȘtergere
  2. Era in manualul de limba romana de clasa a 2-a (daca nu cumva chiar in abecedar) o poveste - aia cu baietelul care trebuia sa bata un cui in usa de cate ori isi supara mama si sa scoata un cui de cate ori ii facea o bucurie... Intr-un final, usa era totusi plina de gauri...
    Asa si cu acordatul si inselatul increderii... in acceptiunea mea. As adauga ca uneori unele gauri sunt suficient de adanci cat sa fii nevoit sa schimbi usa cu totul...

    RăspundețiȘtergere
  3. Vremurile noastre sunt bantuite de o maladie ciudata, o boala cronica ce vizeaza sufletul...valorile se schimba si adevarul este inlocuit cu minciuna, pasiunea cu placerea, bunatatea e considerata slabiciune, dragostea ceva usor de cumparat iar egoismul ocupa un loc de cinste...si din pacate nu e un scenariu de film, ci o realitate cu care ne confruntam fiecare dintre noi.
    Eu am ales sa fiu la volanul vietii mele si am sfarsit cu multe rani adanci in suflet si pe trup in urma naivitatii mele de a avea incredere absoluta in oamenii de langa mine.
    Mi-am dorit de atatea ori sa schimb imprejurarile in care ma aflu, dar am inteles ca trebuie sa ma schimb pe mine in mijlocul imprejurarilor...ca uneori umilinta te ajuta sa cresti pe scara valorilor si mandria iti este calcata in picioare ca mai apoi sa poti fi mandra de schimbarile majore din viata ta...chiar daca lectia a fost usturatoare.
    Si ca o concluzie:intotdeauna ne va fi incalcata increderea mai mult sau mai putin de catre persoane de la care nu ne asteptam , insa totul cred ca se reduce la compromis si la ce reprezinta acea persoana pentru noi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu mereu am acordat greu incredere.
    M-am bazat mereu pe feeling, pe chimie.
    M-am inselat de atatea ori, de a trebuit sa schimb si usa (vorba Cameliei).
    E greu si obositor sa nu ai incredere dar e in aceeasi masura sau poate mai greu sa iti fie inselata.
    Cand nu ai incredere, cauti parghii sa iti demonstrezi tie de ce nu si in aceeasi masura cauti posibilitati si dovezi ca sa poti avea.
    Cand ai incredere, esti ca un orbete pe intuneric. Te lasi pa mana celuilalt. Daca iti inseala increderea, e ca si cum ai iesi dintr-o pestera: cand te loveste lumina si vezi ce nu ai vazut pana atunci, e al naibii de greu. Dar e benefic. As putea face o analogie cu mitul pesterii al lui Platon, referitor la educatia oamenilor.
    Rise and shine, again !

    RăspundețiȘtergere
  5. Atunci când acordăm încredere, ar trebui să ne "cântărim" bine aşteptările. Cu cât aşteptările ne sunt mai mari, cu atât o eventuală înşelare a încrederii este mai dureroasă. Astfel încât, cred că este bine să acordăm încredere, dar să ne păstrăm totuşi o "doză" de incertitudine. Se spune că nici măcar în noi înşine nu este bine să avem încredere deplină, aşa că... o putem cere altora?

    RăspundețiȘtergere
  6. daca nu acorzi incredere nici nu vei primi. Totul se bazeaza pe cerere si oferta oricat de nasol ar suna asta. Dai - primesti. Sau macar ai sansa sa primesti.

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu consider ca nu este gresit sa incepi prin a acorda incredere (nu totala) tuturor. Desigur, o incredere fireasca. Si asta pentru ca o atitudine pozitiva este mai sanatoasa decat o permanenta atitudine pesimista, negativa. Si, bineinteles, poti acorda mai multa incredere celor care iti ofera suficiente motive si dovezi ca sunt de incredere.

    RăspundețiȘtergere